de ancutzela pe Lun Mar 14, 2011 3:35 pm
După cum foarte bine ştim, viaţa nu este o cale uşoară, astfel încât
datorită provocărilor sale nu vrea decât să probeze dacă suntem sau nu în
stare să depăşim orice obstacol şi să ne continuăm drumul spre atingerea
idealului şi a perfecţiunii, ţinând mereu capul sus.
Dacă pentru generaţia anterioară viitorul însemna învăţarea unei
meserii, întemeierea unei familii, generaţia actuală are cu totul alte aspiraţii.
Se poate spune că este vorba de conflictul generaţiilor.
Pentru majoritatea tinerilor viitorul înseamnă bani, maşini, ceasuri şi
haine scumpe, însă se pare că le-ar prinde bine şi o apariţie pe ecranele
televizoarelor sau în paginile ziarelor, nu la rubricile dedicate dezbaterilor de
idei, ci la scandalurile de mahala.
Există şi aceia pentru care viitorul este reprezentat de multă muncă şi
străduinţă. Dacă vrem ca totul să pară de vis trebuie să nu confundăm
viitorul cu destinul. Vorba aceea: „Dormi cum îţi aşterni” sau „Dacă
munceşti, primeşti.”.
Această ultimă condiţie este uneori foarte greu de îndeplinit. Încă de
la începuturile sale fiinţa umană a dorit să se autodepăşească. La fel cum şi
noi dorim ca pe viitor să ne fie cunoscut numele, să fim admiraţi de către cei
din jurul nostru. Din păcate pentru ca acest lucru să se întâmple oamenii sunt
în stare de orice. Datorită faptului că viitorul unora pare luminos prin efortul
personal, invidia celor care cer, dar nu muncesc este foarte mare.
Există multe mijloace mârşave de a dobândi faimă şi bunuri materiale:
căsătoriile bazate pe interes, din care lipseşte sentimentul reciproc de iubire
şi aspectul religios, nerecunoştinţa faţă de cel care a fost lângă tine tot timpul,
la bine şi la greu, şi chiar şi crima. Pot exemplifica acest lucru cu acele
familii care , pentru a face un bine şi pentru a avea pe cineva care să le aline
bătrâneţea, adoptă un copil. Majoritatea acestor copii se integrează în
familiile adoptive, însă alţii îi iubesc doar pentru moştenire. Dorinţa
arzătoare de a se înavuţi cât mai repede prin moştenire îi conduce la crimă,
fără mustrare de conştiinţă. Bineînţeles imaginea publică trenuie să rămână
curată.
Dacă am accepta cu toţii ca meritul personal să primeze, succesul
material fiind doar o compensaţie a efortului depus, ne-am înţelege mai bine,
am fi mai uniţi, iar ţara noastră ar putea să înflorească din toate punctele de
vedere.