Varianta 99

[admin]

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 099

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre viitor, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Viitorul ni-l putem modela după cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă formă”. (Liviu Rebreanu, Opere)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

[ancanka]

Fragmentul dat exprimă ideea conform căreia viitorul fiecărei persoane este influenţabil, prin voinţa proprie a individului, care îi determină acestuia acţiunile din prezent.
Una din principalele învăţături spirituale se referă la liberul arbitru, în baza căruia fiecărei persoane îi este asigurată libertatea de acţiune la toate cele trei niveluri de manifestare: gândire, expresie şi comportament. Constrângerile aplicate acestor libertăţi sunt de obicei exterioare şi ţin de elemente cu neputinţă de a fi controlate de către persoana aflată în cauză.
Acceptându-se ideea de liber arbitru şi, odată cu aceasta, implicaţiile aferente, unul din principiile mereu valabile în viaţă este cel al acţiunii şi reacţiunii. Astfel, deşi efectele pe care gesturile sau dorinţele noastre le au în viitor sunt în principiu imprevizibile, fiinţa omenească are capacitatea de a-şi înţelege propriile intenţii şi de a aprecia eventualele consecinţe. De asemenea, conştiinţa poate juca un rol important în structura decizională, acţionând în anumite cazuri ca o înfrânare a unui impuls considerat negativ sau, alteori, ca un imbold spre a săvârşi binele.
Privind din perspectiva psihologică, „forma” pe care „lutul” vieţii fiecărui individ o poate lua, se identifică cu personalitatea acestuia. Aceasta este flexibilă, în funcţie de variaţia şi contextul deciziilor luate; de exemplu, o hotărâre de a renunţa la o carieră de succes din motive principiale va da o notă de integritate înfăptuitorului.
În concluzie, se poate spune faptul că ideea expusă de către Liviu Rebreanu se aplică tuturor oamenilor, fiecare fiind responsabil de modul în care îşi modelează propria existenţă şi, în acelaşi timp, de rezultatul muncii sale.
(Vlad Oneţiu, 11A; coord. prof. Luminiţa Paraipan)

[ancutzela]

După cum foarte bine ştim, viaţa nu este o cale uşoară, astfel încât
datorită provocărilor sale nu vrea decât să probeze dacă suntem sau nu în
stare să depăşim orice obstacol şi să ne continuăm drumul spre atingerea
idealului şi a perfecţiunii, ţinând mereu capul sus.
Dacă pentru generaţia anterioară viitorul însemna învăţarea unei
meserii, întemeierea unei familii, generaţia actuală are cu totul alte aspiraţii.
Se poate spune că este vorba de conflictul generaţiilor.
Pentru majoritatea tinerilor viitorul înseamnă bani, maşini, ceasuri şi
haine scumpe, însă se pare că le-ar prinde bine şi o apariţie pe ecranele
televizoarelor sau în paginile ziarelor, nu la rubricile dedicate dezbaterilor de
idei, ci la scandalurile de mahala.
Există şi aceia pentru care viitorul este reprezentat de multă muncă şi
străduinţă. Dacă vrem ca totul să pară de vis trebuie să nu confundăm
viitorul cu destinul. Vorba aceea: „Dormi cum îţi aşterni” sau „Dacă
munceşti, primeşti.”.
Această ultimă condiţie este uneori foarte greu de îndeplinit. Încă de
la începuturile sale fiinţa umană a dorit să se autodepăşească. La fel cum şi
noi dorim ca pe viitor să ne fie cunoscut numele, să fim admiraţi de către cei
din jurul nostru. Din păcate pentru ca acest lucru să se întâmple oamenii sunt
în stare de orice. Datorită faptului că viitorul unora pare luminos prin efortul
personal, invidia celor care cer, dar nu muncesc este foarte mare.
Există multe mijloace mârşave de a dobândi faimă şi bunuri materiale:
căsătoriile bazate pe interes, din care lipseşte sentimentul reciproc de iubire
şi aspectul religios, nerecunoştinţa faţă de cel care a fost lângă tine tot timpul,
la bine şi la greu, şi chiar şi crima. Pot exemplifica acest lucru cu acele
familii care , pentru a face un bine şi pentru a avea pe cineva care să le aline
bătrâneţea, adoptă un copil. Majoritatea acestor copii se integrează în
familiile adoptive, însă alţii îi iubesc doar pentru moştenire. Dorinţa
arzătoare de a se înavuţi cât mai repede prin moştenire îi conduce la crimă,
fără mustrare de conştiinţă. Bineînţeles imaginea publică trenuie să rămână
curată.
Dacă am accepta cu toţii ca meritul personal să primeze, succesul
material fiind doar o compensaţie a efortului depus, ne-am înţelege mai bine,
am fi mai uniţi, iar ţara noastră ar putea să înflorească din toate punctele de
vedere.