Pagina 1 din 1

Varianta 82

MesajScris: Mar Apr 22, 2008 10:51 am
de admin
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 082

Scrie un eseu de tip argumentativ, de 15 - 20 de rânduri, despre speranţă, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Uneori e mult mai folositor să-ţi pierzi speranţa, decît să-ţi pierzi vremea sperând”. (Radu Stanca, Acvariu)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Re: Varianta 82

MesajScris: Lun Mai 05, 2008 9:14 pm
de ancanka
Auzim adesea: „speranţa moare ultima". Aşa o fi oare? Întotdeauna? Eu aş zice ca aceasta e doar încă unul dintre multele clişee care are priză la populaţie deoarece sună „frumos". La o privire mai atentă însă, n-are cine ştie ce bază reala. Poate la unii oameni, „speranţa moare ultima", la unii este adevarat. La alţi oameni nu este valabil. Speranţa nu moare ultima - nu întotdeuna. Uneori, speranta sau moare cu mult înaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi înşine, aşa, de buna voie.
La ce sperăm?
1. La ceva imposibil. Ce rost are să sperăm la aşa ceva? Singurul rezultat este că speranţa în lucrurile acelea imposibile (sau posibile, dar cu o şansă de realizare infimă) va aduce dupa sine dezamăgirea, frustrarea şi amarăciunea atunci când ceea ce sperăm nu se va întâmpla.
2. La ceva posibil. Dar atunci nu e mai bine să punem umărul la transpunerea în realitate a acestor lucruri posibile, în loc să aşteptăm, să speram ca ele se vor întâmpla aşa, ca din senin sau cu ajutorul altora?
Speranţa nu este bună la casa omului. Este un drog. Desigur, speranţa îţi ofera o falsă senzaţie de călduţ confort psihic dar, în schimbul acesteia, te transformă în prizonier. Libertatea şi speranta se exclud reciproc, nu pot coexista. Omul care speră nu este liber.
(Iulia Ioniţă, 12 G; coord. prof. dr. Nicolae Scurtu)

Scris:
de