FORUM BACALAUREAT

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 068

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre menirea operei de artă, pornind de
la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Admiţând influenţa unei opere de artă asupra noastră, îi admitem şi putinţa de a ne preface sufleteşte. Un mare artist este deci un mare modelator de oameni”. (E. Lovinescu, Opere, I)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

În general, operele de artă au fost gândite de artişti cu un scop precis, ele având ca destinaţie finală impresionarea celor care iubesc cultura. Asta deoarece în momentul în care se stabileşte primul impact între artist şi cel căruia i se adresează, ceva cu totul miraculos se petrece: odata cu înţelegerea operei de arta şi integrarea semnificaţiei în propriul sistem de gândire, receptorul va începe să se simtă din ce în ce mai influenţat de noua taina descoperită. Se creează astfel o legătura între artist şi receptorul său, cel din urmă, sedus fiind, se va lasa modelat cu buna-ştiintă de puterea simbolisticii aflate ce va deveni o parte permanentă din viaţa lui mentală şi sufletească. Artistul are responsabilitatea de a crea prin operele sale modele de caractere viabile şi de a descoperi sacrul în locul cel mai întunecat al universului: în sufletul uman.
În viziunea mea, artistul este un fel de magician, un vrăjitor de suflete care aduce astfel în viaţa cititorului, prin opera sa, o lume misterioasă, nemaivazută şi, pocnind din degete, îl trezeşte pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau farmec vieţii.
În primul rând, există o aură halucinatorie a oricărei opere de artă care evocă misterul, straniul într-un mod nedeclarat, dar persistent. Acest mister nu trebuie să fie creator de vid, însă nici de adulaţie, pentru că semnificaţia lui poate pendula între extreme şi acest lucru nu face bine sufletului omenesc. Omul trebuie să întrezărească lucid încă de la început puterea pe care o creaţie o poate exercita asupra sa, pentru a nu se lăsa copleşit de ea, ci pentru a învăţa din ea.
În al doilea rând, artistul alchimist preface prin operele sale oamenii în indivizi plini de înţelesuri, mai buni, mai blânzi sau, din contra, mai cruzi, mai revoltaţi.
Oricum ar fi opera de artă, frumuseţea ei stă în încremenirea tuturor formelor sale de manifestare în nişte rame fixe care, pentru oameni, reprezintă un joc nesfârşit al regăsirii şi despărţirii de lume.
(Andreea Mădălina Dănescu, 12 H; coord. prof. dr. Anca Roman)