Varianta 62

Rezolvari si solutii pentru partea II

Varianta 62

Mesajde admin pe Mar Apr 22, 2008 10:26 am

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 062

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre nădejde, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit”. (Victor Eftimiu, Spovedanii)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 62

Mesajde ancanka pe Lun Mai 05, 2008 9:35 pm

Este foarte adevărat faptul că „Forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit.", după cum spune Victor Eftimiu în Spovedanii.
Un prim argument ar fi că fericirea poate fi definită ca fiind suma trăirilor pe care le avem legate de împlinirea unui vis. Astfel asociem drumul spre reuşită cu un scop, nu cu un mijloc, adevărata bucurie fiind savurată intens atunci când sperăm, visăm la ceva, bucurie mult mai mare decât cea din momentul reuşitei.
Un al doilea argument îl constituie faptul că viitorul ni-l creăm singuri prin ceea ce visăm, de aici putem trage concluzia că un om fără visuri, speranţe ori idealuri este un om nefericit. Conştiinţa fiecărui individ este influenţată de speranţe, până la urmă de aici provenind şi fericirea. Cum fiecare este diferit, văzând fericirea într-un anumit fel, este cu atât mai dificil să îi găsim o definiţie. Însă de aici putem deduce că singurul lucru în comun în definirea fericirii este speranţa.
Cel mai elocvent exemplu pentru argumentele de mai sus este că atunci când eşti fericit, transmiţi şi celor din jur starea ta de bine. De fapt, este vorba de transmiterea speranţei, speranţa că vor fi şi ei fericiţi ca tine, căci ei nu se pot bucura pentru reuşita ta, esenţa egoistă a omului nepermiţându-le acest lucru,dacă ar fi să-l credem pe Schopenhauer.
Concluzionând, mulţi au încercat să definească fericirea şi din atâtea încercări au reieşit tot atâtea definiţii, drept urmare fericirea nu poate fi un rezultat. Ceea ce obţinem noi şi credem că ne face fericiţi nu poate fi considerată expresia fericirii, esenţa ei trebuie căutată în altă parte. De aceea, speranţa este indispensabilă din viaţa unui om împlinit, cu adevărat fericit.
(Maria Constantin, 12 H; coord. prof. dr. Anca Roman)
ancanka
Elev de nota 10
 
Mesaje: 215
Membru din: Mar Apr 22, 2008 7:58 am

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul II

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Bing [Bot], Google [Bot]