Varianta 56

[admin]

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 056

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre relaţia viaţă-moarte, pornind de la
ideea exprimată în următoarea afirmaţie a personajului Victor Petrini: „Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător”. (Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

[ancanka]

Sunt de acord cu afirmaţia exprimată de personajul Victor Petrini deoarece moartea este un lucru cât se poate de normal şi de natural. Omul trebuie să moară. Se naşte, creşte, se înmulţeşte şi moare, ca orice e viu. Moartea este văzută de oameni ca un element negativ al vieţii, ca o pieire definitivă ori ca o catastrofă. Dar oare de ce ne sperie atât de tare un lucru atât de firesc?
Un prim argument ce susţine ideea exprimată mai sus ar fi acela că frica de moarte se naşte din cauză că suntem mult prea legaţi de viaţă, de ceea ce este material, iar acest lucru ne împiedică să înţelegem ce este moartea. Omul incapabil de a cunoaşte moartea va fi incapabil să cunoască viaţa, pentru că în fond nu este vorba de altceva decât despre două ramuri ale aceluiaşi copac. Numai trăind vei ajunge să mori.
Un al doilea argument ce vine să întărească afirmaţia se referă la faptul că noi ne formăm o imagine culturală, educată asupra fenomenului morţii făcându-l traumatizant. Diversele cărţi apărute de-a lungul timpului, în legătură cu subiectul morţii, apasă inconştient chiar şi asupra celor mai neinstruiţi dintre noi cu greutatea unor reflexe acumulate vreme de mii de ani. Prin urmare privim moartea cu spaimă şi cu îngrijorare, asemeni modului în care anticipăm durerea.
În concluzie, oricâte convingeri livreşti am avea, oricât de multă încredere am fi investit în acestea, nimeni şi nimic nu ne va oferi în cursul vieţii vreo certitudine asupra morţii până când experienţa acesteia nu va deveni personală.
(Roxana Ungureanu, 12 I; coord. prof. dr. Anca Roman)