de ancanka pe Lun Mai 05, 2008 9:51 pm
Sunt de acord cu afirmaţia lui Tudor Muşatescu potrivit căreia refuzul sincer este de preferat aprobării ipocrite.
În primul rând, ascunderea adevăratelor sentimente, opinii şi dorinţe în spatele unei atitudini aprobative, indiferent de circumstanţe, înfăţişarea realităţii inconvenabile într-un mod care să le facă plăcere celorlalţi, într-un cuvânt - ipocrizia, le dăunează în primul rând celor cărora le este prezentată o versiune mult distorsionată a adevărului, celor care sunt astfel încurajaţi să-şi creeze o imagine eronată atât despre ceea ce îi înconjoară, cât şi despre propria persoană. Unii oameni recurg la ipocrizie pentru a obţine de la ceilalţi ceea ce îşi doresc, arătându-se mereu dispuşi să-i urmeze şi să îmbrăţişeze credinţele lor. Alţii consideră că este mai bine să îi mintă pe cei din jur decât să îi rănească spunându-le un adevăr neplăcut. Şi cel de-al doilea caz, deşi diferit din punct de vedere al motivaţiei faţă de primul, este reprobabil deoarece nu există nicio scuză pentru înşelarea deliberată a semenilor.
În al doilea rând, apelarea la ipocrizie îl influenţează negativ chiar pe cel care alege această atitudine. O persoană care le spune mereu celorlalţi ceea ce îşi doresc să audă, care îşi disimulează trăirile interioare şi care îşi ascunde adevăratul caracter devine frustrată din pricina imposibilităţii de a-şi manifesta adevărata personalitate şi poate ajunge treptat să creadă că numai afişând permanent o atitudine aprobativă, încurajatoare, va fi acceptată de ceilalţi.
În concluzie, consider că afirmaţia lui Tudor Muşatescu este adevărată şi că este întotdeauna necesară exprimarea sentimentelor şi a părerilor sincere, chiar dacă în multe situaţii această cale nu e uşor de urmat.
(Maria Solacolu , 12 L, coord. prof. Luminiţa Paraipan)