Pagina 1 din 1

Varianta 35

MesajScris: Mar Apr 22, 2008 9:06 am
de admin
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 035

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre iluzie, pornind de la ideea exprimată
în următoarea afirmaţie: „Iluzia şi visul sunt la temelia sufletului nostru”. (Mihail Sadoveanu, Carte de
înţelepciune)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

Re: Varianta 35

MesajScris: Lun Mai 05, 2008 9:52 pm
de ancanka
Mihail Sadoveanu susţine că omul are tendinţa de a se hrăni cu ceea ce îşi clădeşte el ca fiind ideal. Astfel visul şi iluzia devin rezultate ale dorinţelor subiective ale fiecăruia dintre noi. Consider că afirmaţia sa este adevărată, bazându-mă pe motive precum dorinţa omului de a se detaşa în anumite momente de realitatea cotidiană, care poate deveni dură, lipsită de sensibilitate.
În primul rând, permanenta încercare de a schimba ceva în viaţa de zi cu zi ţine de natura umană, care îşi construieşte instinctiv şi o imagine a idealului. Reuşeşte sau nu să-şi atingă „idealul”, omul are nevoie permanent de speranţă, de conservarea dorinţei de a merge mai departe. Iluzia şi visul pot să-i ofere această forţă.
În al doilea rând, nu trebuie uitat faptul că suntem fiinţe duale, avem dimensiune materială, dar şi spirituală. Sufletul – latura sensibilă a personalităţii noastre, ne defineşte chiar individualitatea, făcând diferenţa dintre eu şi un altul. În fond, lumea e „visul sufletului nostru”.
Nu în ultimul rând, aş menţiona că uneori iluzia poate duce la realitate. Pornind de la o idee, care ne apare iniţial doar ca o iluzie, putem ajunge să înfăptuim lucruri surprinzătoare atât pentru noi, cât şi în viziunea celorlalţi. Trebuie numai să credem cu adevărat.
În concluzie, dincolo de realul şi concretul vieţii avem nevoie şi de iluzie, de vis. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic, ci şi ceea ce încearcă să-şi clădească în paralel, pentru a-şi satisface nevoia de „ideal”.
(Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)

Re: Varianta 35

MesajScris: Lun Mai 26, 2008 10:50 pm
de Attila
II. 35 (iluzie)

Mihail Sadoveanu susţine că omul are tendinţa de a se hrăni cu ceea ce îşi clădeşte el ca fiind ideal. Astfel visul şi iluzia devin rezultate ale dorinţelor subiective ale fiecăruia dintre noi. Consider că afirmaţia sa este adevărată, bazându-mă pe motive precum dorinţa omului de a se detaşa în anumite momente de realitatea cotidiană, care poate deveni dură, lipsită de sensibilitate.
În primul rând, permanenta încercare de a schimba ceva în viaţa de zi cu zi ţine de natura umană, care îşi construieşte instinctiv şi o imagine a idealului. Reuşeşte sau nu să-şi atingă „idealul”, omul are nevoie permanent de speranţă, de conservarea dorinţei de a merge mai departe. Iluzia şi visul pot să-i ofere această forţă.
În al doilea rând, nu trebuie uitat faptul că suntem fiinţe duale, avem dimensiune materială, dar şi spirituală. Sufletul – latura sensibilă a personalităţii noastre, ne defineşte chiar individualitatea, făcând diferenţa dintre eu şi un altul. În fond, lumea e „visul sufletului nostru”.
Nu în ultimul rând, aş menţiona că uneori iluzia poate duce la realitate. Pornind de la o idee, care ne apare iniţial doar ca o iluzie, putem ajunge să înfăptuim lucruri surprinzătoare atât pentru noi, cât şi în viziunea celorlalţi. Trebuie numai să credem cu adevărat.
În concluzie, dincolo de realul şi concretul vieţii avem nevoie şi de iluzie, de vis. Determinant pentru om nu este doar ceea ce face zilnic, ci şi ceea ce încearcă să-şi clădească în paralel, pentru a-şi satisface nevoia de „ideal”.

(Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)

Scris:
de