I.1.
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
5. - Filozofia este cunoaşterea lucrurilor divine şi omeneşti. - Filozofia este pregătirea pentru moarte.
I. 2
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Dreptul la viaţă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drept negativ, natural, iar dreptul la asistenţă medicală gratuită, din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului.
5. Dreputul la libertate este un drept natural al omului şi este un drept negativ al omului.
I. 3
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
4. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
5. Omul dă sens existenţei sale prin înfăptuirea de creaţii culturale.
I. 4
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatica a existentei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Potrivit moralei creştine, eutanasia pasivă duce la moartea omului şi reprezintă un rău moral, deoarece numai Creatorul are dreptul să ne ia viaţa.
I. 5
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei.
4. Dreptul la liberă circulaţie, este un drept individual, face parte din drepturile politice şi deoarece ptr. asigurarea lui trebuie să intervină statul, este un drept pozitiv.
5. Numai într-un stat de drept se poate milita pentru lărgirea sferei de aplicare a drepturilor pozitive ale omului.
I. 6
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Dreptul la viata. 1) ‘’Orice persoana are dreptul la viata.’’ Referitor la dreptul la viata, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dispune urmatoarele “dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal în cazul în care infractiunea este sactionata cu aceasta pedeapsa prin lege.” Deasemenea se mai dispune “ moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin încalcarea acestui articol (art 2 CEDO) în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta , si anume: a)pentru a asigura apararea oricarei persoane împotriva violentei ilegale; b)pentru a efectua o arestare legala sau pentru împiedica evadarea unei personae legal detinute c)pentru a reprima, conform legii, tulburarile violente sau o insurectie”. 2.) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat Conform CEDO “pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat”
4. Dreptul la educaţie este un drept individual, din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului
5. Potrivit moralei creştine, prin eutanasiere se încalcă cel mai preţios drept al omului: dreptul la viaţă.
I. 7
1. Drepturile naturale ( drepturi negative) :Totalitatea drepturilor înnăscute, inerente naturii umane. Toţi oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziţia socială, de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale şi de aceea nemodificabile, "eterne"; ele se deosebesc de prevederile statale şi de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emiţând pretenţia că au o calitate juridică mai sporită faţă de acesta din urmă.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Biserica ortodoxă nu consideră o acţiune morală de a-l lăsa pe un bolnav să-şi găsească sfârşitul prin moarte bună.
I. 8
1. Conceptului de drepturi pozitive ale omului se referă la categoria de drepturi pentru a căror respectare este necesară intervenţia statului, sunt îndeosebi de natură socială, economică, culturală şi nivelul de aplicare depinde şi de gradul general de dezvoltare a statului, de sistemul democratic, dar şi de forţa sa economică şi financiară.
2. Trei teme de etică aplicată: 1) pedeapsa capitală; 2) avortul; 3) euthanasia.
3. Drepturile omului sunt Universale- se aplică in mod egal pentru toate persoanele.
4. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Potrivit moralei creştine, moartea bună încalcă dreptul fundamental al omului, dreptul la viaţă.
I. 9
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Trei drepturi positive: 1.) Dreptul la o viaţă decentă (la un nivel de viaţă satisfăcător) 2.) Dreptul la educaţie 3. ) Dreptul la muncă
3. Dreptul la o viaţă decentă (la un nivel de viaţă satisfăcător) . Prin acest drept se înţelege dreptul la : hrană; îmbrăcăminte; locuinţă satisfăcătoare. Pactul pune accent pe dreptul fundamental pe care-l au toate persoanele la hrană şi un adăpost pentru aceasta statele adoptă individual sau în comun măsuri de cooperare internaţională necesare pentru a ameliora metodele de producere, conservare şi distribuţie a alimentelor prin: difuzarea principiilor de educaţie nutriţională; dezvoltare durabilă; reforma regimurilor agrare şi acolo unde este cazul asigurarea punerii în valoare a utilizării resurselor naturale.
4. Dreptul de proprietate este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere dreptul de proprietate.
5. Numai într-un stat de drept se pot dezvolta şi apăra drepturile omului.
I. 10
1. Moarte bună = Eutanasie. Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei teme de etică aplicată: 1) pedeapsa capitală; 2) avortul; 3) euthanasia.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Numai într-un stat de drept se pot dezvolta şi apăra drepturile omului.
I. 11
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Potrivit moralei creştine, moartea bună încalcă dreptul fundamental al omului, dreptul la viaţă.
I. 12
1. Conceptului de drepturi pozitive ale omului se referă la categoria de drepturi pentru a căror respectare este necesară intervenţia statului, sunt îndeosebi de natură socială, economică, culturală şi nivelul de aplicare depinde şi de gradul general de dezvoltare a statului, de sistemul democratic, dar şi de forţa sa economică şi financiară.
2. Trei tipuri de eutanasie: a.. După modul şi mijloacele de realizare (eutanasia activă sau pasivă), b. În funcţie de acordul bolnavului( voluntară, nonvoluntară şi involuntară) .
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”,adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Sistemul drepturilor omului are ca scop principal prevenirea discriminării indivizilor pe diferite criterii.
I. 13
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la libertatea de asociere, este un drept individual, din categoria drepturilor politice, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Statul este obligat să apere cu toată forţa drepturile negative ale omului, drepturi naturale câştigate odată cu naşterea sa.
I. 14
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Două caracteristici ale eticii aplicate: necestatea argumentării pe baza de cazuri, multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la libertatea de întrunire paşnică , este un drept individual, din categoria drepturilor politice, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept
5. Etica creştină arată că un medic face o acţiune imorală dacă săvârşeşte actul de moarte bună ( eutanasiere ).
I. 15
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. 1) Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. 2) Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. 3) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
3. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
5. Etica creştină arată că acţiunea de suprimare a vieţii prin eutanasie se încalcă grav drepturile inalianabile ale omului.
I. 16
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Dreptul de a întemia o familie. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune,ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice pentru fiecare persoană, deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Etica aplicată rezolvă o necesitate umană, legată îndeosebi de suferinţă, însă moralitate unei asemenea acţiuni naşte controverse în sânul societăţii.
I. 17
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la viaţă este inalienabil, dar şi dreptul la fericire sau de a nu suferii. Evident că între dreptul la viaţă şi eutanasie este o cantradicţie. Totuşi, apreciez că omul în situaţii limite are dreptul de a-şi curma suferinţa, sub asistenţă medicală.
5. Democraţia se fundamentează pe sistemul de implementare şi apărare a drepturilor omului.
I. 18
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. ( Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. 1) Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. 2) Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. 3) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul de a întemia o familie, este un drept individual, din categoria drepturilor sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator.
I. 19
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la securitatea persoanei, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept pozitiv, statul asumându –şi răspunderi în acest sens.
5. Statul este obligat să respecte şi să apere drepturile negative ale omului, drepturi naturale câştigate odată cu naşterea.
I. 20
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Dreptul la libertate din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept pozitiv, statul asumându –şi răspunderi în acest sens.
5. Natură umană prin revelare caută să dea sens vieţii.
I. 21
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept natural.
5. Democraţia stă la baza respectării drepturilor omului.
I. 22
1. Moarte bună - Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Dreptul de a întemia o familie. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la liberă circulaţie, drept individual, din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv deoarece statul are rol de reglementare.
5. Drepturile negative ale omului sunt insuficiente fără drepturile positive, de aceea o democraţie consolidată asigură împlinirea fiienţei umane.
I. 23
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. O caracteristică poate fi eutanasia voluntară, bolnavul nefiind în deplinătatea facultăţilor mintale, inconştient, hotărârea fiind luată de famile împreună cu medicul. Oare pacientul nu mai are nicio şansă? Dacă Dumnezeu îşi întoarce faţa către el?
4. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei.
5. Din perspective moralei creştine, eutanasiea voluntară duce la suprimarea vieţii şi încalcă drepturile naturale ale omului.
I. 24
1. Drepurile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Trei tipuri de eutanasie: a.. După modul şi mijloacele de realizare (eutanasia activă sau pasivă), b. În funcţie de acordul bolnavului( voluntară, nonvoluntară şi involuntară) .
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici. Teoreticienii eticii aplicate spun că din punct de vedere moral este mai bine ca medicul să-şi asume răspunderea, evident după demersurile legale ale pacientului, decât să-l lase pe acesta să moară în chinuri.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Sistemul drepturilor omului are ca scop principal prevenirea discriminării indivizilor pe diferite criterii.
I. 25
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, drept individual, din categoria drepturile civile şi politice, drept pozitiv deoarece statul reglementează limitele prin lege.
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor omului.