Varianta 73

Rezolvari si solutii pentru partea III

Varianta 73

Mesajde admin pe Mie Apr 23, 2008 7:44 am

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) − Varianta 073

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi două personaje dintr-o comedie studiată, pornind
de la ideile exprimate în următoarea afirmaţie: „Tendinţa comediei este de a-şi reduce personajele la
scheme morale abstracte, cu simplă funcţionalitate comică. În acest sens, comedia constituie, poate cea
mai <<universală>> compunere literară, apropiată cel mai mult de condiţia abstracţiunii şi a esenţei:
câteva gesturi, procedee, figuri plastice stereotipe, în situaţii invariabile, tipizate.”
(Adrian Marino,
Dicţionar de idei literare)
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 73 O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale

Mesajde ancanka pe Lun Mai 05, 2008 10:46 pm

III.073 ( două personaje dintr-o comedie ; citat Adrian Marino)

Caragiale a rămas in literatura română ca moralistul clasic, observatorul lucid şi ironic al viciilor, al imposturii, al ridicolului şi al prostiei. Scrierile sale au redat fidel realitătile categoriilor sociale, semnalând discrepanţele dintre aparenţă şi esenţă.
Comedia “O scrisoare pierdută” prezintă lumea burgheziei româneşti la începutul perioadei ei de afirmare, in special mecanismul vieţii politice, iremediabil viciat.
Adrian Marino afirmă ca “tendinţa comediei este de a-şi reduce personajele la scheme morale abstracte, cu simpla functionalitate comică”. De asemenea, el spune că, în acest sens, comedia constituie cea mai universală compunere literară.
Un prim argument îl constituie chiar acţiunea piesei, care se desfăşoară în “capitala unui judeţ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul între ambiţiosul avocat Nae Catavencu, din “opozitie”, care aspiră la fotoliul de deputat, şi grupul fruntaş al conducerii locale (prefectul Ştefan Tipătescu şi “prezidentul” Zaharia Trahanache), care conduce abuziv, în interes personal, viaţa politică a judeţului. Pentru a-i forţa să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Caţavencu ameninţă cu un şantaj. Instrumentul de şantaj este o scrisoare “de amor” a lui Tipatescu trimisă doamnei Zoe Trahanache, soţia “prezidentului”. Pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetăţean turmentat şi furată de la acesta de către Cațavencu. Şantajul o sperie mai ales pe Zoe, care, de teama de a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi bărbaţi şi obţine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Când totul părea rezolvat, urmează “o lovitură de teatru”: de la Bucuresti se cere, fără explicaţii, să fie trecut pe listă Agamemnon Dandanache. Ghemul de interese contrare se încâlceste în actul III, în timpul ședinței de numire oficială a candidatului. Poliţaiul Pristanda pune la cale un scandal menit să închidă gura lui Caţavencu. In încăierare acesta pierde pălăria în care se afla scrisoarea, producând mari emoţii Zoei. Dandanache, sosit de la Bucuresti, îşi dezvăluie strategia politică, absolut asemănătoare cu aceea a lui Cațavencu, dar la alt nivel şi cu mai multă ticăloşie. In final, toată lumea se împacă, Dandanache este ales în unanimitate, Caţavencu ţine un discurs sforăitor şi se îmbrățișează cu adversarii, într-o atmosferă de carnaval, de mascaradă, accentuată de muzica săltăreață, condusă de Pristanda.
Acțiunea rezumată mai sus respectă, chiar dacă este dinamică şi destul de bogată în secvenţe dramatice, câteva scheme consacrate în comedie, surse ale comicului de situaţie. Încurcătura şi finalul fericit sunt dintre cele mai evidente. ”Încurcătura” din piesa lui Caragiale este chiar pierderea scrisorii, fapt care permite instalarea conflictului şi, prin urmare declanşarea acţiunii. De obicei, într-o comedie încurcătura iniţială cunoaşte un deznodământ facil în final, iar lumea tulburată de ea revine la echilibrul iniţial. La fel se întâmplă şi la Caragiale, dar dramaturgul nostru complică schema prin apariţia celei de-a doua scrisori, care nu se mai întoarce la destinatar. E şi acesta un mod de a spune, subtil, că finalul fericit al conflictelor este doar o aparenţă.
În al doilea rând, lumea prezentată este una a compromisului moral, în care spaţiul politic apare ca un circ al intereselor personale. In acest spațiu se desfăşoară personaje care seamănă cu nişte marionete, ghidate de impulsul parvenirii, al onorabilităţii de suprafaţă, ca de un destin implacabil. Sunt tipuri care urmează, în parte schema caracterelor clasice: cocheta, prim amorezul, încornoratul, prostul, slugarnicul etc. Cel mai interesant dintre ele este însă un personaj al lumii moderne, omul politic şi demagogul, concretizat, în piesă, în special prin figura lui Caţavencu, dar, în parte, şi prin ceilalţi ”bărbaţi politici”: Trahanache, Farfuridi, Dandanache şi Tipătescu.
În al treilea rând, asemenea tipuri umane sunt reduse la câteva aspecte comportamentale şi la automatisme. Astfel, Zaharia Trahanache este tipul încornoratului. Ca om politic, este imperturbabil, calm, actionează totdeauna gândit, folosindu-se de tehnica tergiversării. El este singurul care nu-şi pierde cumpătul; adoptă masca naivităţii, îi manipulează pe ceilalţi. Ticul său verbal - “ai puţintică răbdare!”- permite derularea gândului şi pregătirea frazei următoare. La şantajul lui Catavencu, pregăteşte abil un contraşantaj.
În al patrulea rând, condiţia de marionete a personajelor este subliniată de limbajul lor savuros prin agramatisme, prin emfază şi, mai ales, prin frecvenţa atât de mare a ticurilor care le subliniază comportamentul automat. Eu cu cine votez, ai puţintică răbdare, neicusorule, puicusorule, (la unşpce) trecute fix, curat (murdar). Pregnanţa unor asemenea formule a făcut ca, în timp, trei dintre ele să iasă din marginile textului, să intre în circulaţie şi să fie folosite pentru a exprima, adesea, deruta noastră de cetăţeni ai unei eterne democraţii precare.
În concluzie, ”marionetele” lui Caragiale, construite cu ajutorul unor tipare clasice sunt astăzi la fel de vii ca în vremea autorului lor şi se bucură de mare succes teatral.

(Andra Dobroiu, 12 F; coord. prof. dr. Dumitriţa Stoica)
ancanka
Elev de nota 10
 
Mesaje: 215
Membru din: Mar Apr 22, 2008 7:58 am

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul III

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: CharlesGom, Frankfabs

cron