Varianta 76

Rezolvari si solutii pentru partea I

Varianta 76

Mesajde admin pe Lun Apr 21, 2008 8:24 pm

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 076
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Mi-e sufletul în hrube-adânci boltit:

Tăceri străvechi s-adună prin unghere,
Ca nişte şerpi bătrâni ce m-au pândit.
Ascult în noapte, gârbov de veghere,
Cum cade fiecare gând, gândit.

Tăcut ca vremea, orb ca un mormânt,
La căpătâiul meu de veghe sunt.

În preajma mea, prin somn, pământul geme,
Un glas în mine prinde să mă cheme,
Şi simt cum din adânc de suflet, greu,
Tânguitorul glas de veghe geme,
Chemând mereu.
Şi mă scobor în mine şi în vreme.

Pământul…
Spasm puternic de dragoste şi ură!
În fiecare bulgăre un pumn ascuns se zbate.
Şi cerul orb, deasupra, deschide-n gol o gură
Cu vineţi dinţi de stele, sclipind sălbatic toate!....
(Alexandru Philippide, Veghe)

1 Precizează câte un sinonim contextual pentru cuvintele unghere şi se zbate. 2 puncte
2 Explică rolul folosirii cratimei în structura „s-adună prin unghere”. 2 puncte
3 Transcrie, din strofa a doua, un cuvânt format prin derivare şi unul format prin conversiune. 2 puncte
4 Numeşte două figuri de stil prezente în versul „Tăcut ca vremea, orb ca un mormânt”. 4 puncte
5 Transcrie, din strofa a patra, două versuri care să ilustreze două mărci diferite ale prezenţei eului liric în text. 4 puncte
6 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
7 Precizează valoarea expresivă a verbelor la prezent în textul dat. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, având în vedere relaţia dintre ideea poetică exprimatăşi mijloacele artistice. 4 puncte
9 Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), prezentăîn textul dat. 4 puncte
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 76

Mesajde Andreea pe Lun Mai 05, 2008 12:41 pm

1.unghere-colţuri, se zbate- se frământă

2. Dispariţia vocalei pronumelui reflexiv conduce la rostirea acestuia într-o silabă cu prima vocală a verbului, prin urmare la reducerea numărului de silabe din vers şi la obţinerea unei anume măsuri. Cratima marchează rostirea într-o singură silabă a unui cuvânt şi a unei părţi de cuvânt diferite.

3.derivare-căpătâiul, conversiune-meu

4. epitetul- tăcut, orb, comparația dublă- tot versul

5. In preajma mea, prin somn pământul geme, (adjectivul pronominal posesiv de pers. I)
Un glas în mine prinde să mă cheme, ( pronumele personal de persoana I )

6. sufletul, tăcerea, veghea, somnul, pământul, cerul

7. Verbele la timpul prezent fixează o experienţă cu valoare exemplară. Este vorba de aşa-zisul prezent etern, fără legătură cu un moment temporal anume, ci cu generalitatea unei situaţii. Eul lui Philippide ”călătoreşte” prin sine ca printr-o lume obscură şi cu ascunse dureri, iar această ”călătorie” este pentru el permanentă, cum poate fi la fel şi pentru cititorul care îl însoţeşte.

8. În ultima strofă, imaginarul vizionar al textului se opreşte la cele două limite exterioare, care încadrează un eu insomniac, veghea fiind, cred, starea dramatică a celui care percepe continuu curgerea timpului şi insuportabila cruzime a lumii. Pământul, prima limită, este spaţiul zbuciumului existenţial (vezi antiteza dragoste/ ură şi metafora un spasm...). Cerul, a doua limită, este orb (epitet), cu stelele asemenea unor vineţi dinţi (metaforă). Versul neregulat susţine tensiunea lirică a unui text modernist prin vizionarism şi prin puternica impresie de înstrăinare a omului de orice sens al lumii. Cerul gol poate fi o imagine simbolică a divinităţii care ne-a abandonat. Eul lui Philippide se defineşte, astfel, aproape arghezian, prins în capcană între două nopţi, adică între două spaţii obscure, care nu-i oferă decât experienţa morţii.

9. Expresivitatea textului se datorează, în special, acelor imagini care conturează, cu un oarecare grad de ambiguitate, traseul unei coborări în sine reflexive. Labirintul sufletesc este sugerat în incipit prin metafora hrubelor adînci. Poetul pătrunde în această selva oscura (pădure întunecată), cum ar spune Dante, şi descoperă în ea pământul şi cerul, dar nu în esenţa lor tradiţional armonioasă, ci într-una modernă, a scindării şi alienării.
(prof. dr. Dumitriţa Stoica)
Avatar utilizator
Andreea
Elev de nota 10
 
Mesaje: 267
Membru din: Lun Apr 21, 2008 2:34 pm

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul I

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Google [Bot], Ronaldhica