Biletul 58
Scris: Mar Apr 29, 2008 4:38 pm.......................................................................................................................................
Biletul nr. 58
În literatura sa, Marin Preda a impus o altă imagine a omului. Îl preocupă
bezmeticii, îl neliniştesc spiritele primare agresive, dar nu le acordă un loc prea mare
în spaţiul literar. Nu ticăloşii, bezmeticii, nesăbuiţii, spiritele primare agresive
populează spaţiul moromeţian. Scriind – mărturiseşte Marin Preda – am avut
totdeauna în faţă un model preexistent, o măsură a vieţii morale: tatăl meu. El este
Ilie Moromete! Simbolul unei „eterne lumi de vară”. Iubirea faţă de acest model poate
fi o explicaţie, una foarte puternică, totuşi nu poate fi singura.
Marin Preda credea în frumuseţea morală a omului. Lecturile, meditaţiile lui în
marginea cărţilor (şi nu numai a cărţilor de literatură) îi formaseră o viziune asupra
omului şi, în centrul ei, stă solid, cu puternice rădăcini morale, omul valorilor morale,
omul valorilor fundamentale, fructul conştiinţei morale. Omul care poartă, totdeauna,
o lumină pe faţă. Omul care are acces la starea de contemplaţie, căci – zice prozatorul
undeva - „contemplarea este singurul mod de a privi care îţi permite să înţelegi cu
adevărat”.
(Eugen Simion, Întoarcerea autorului)
.......................................................................................................................................
Biletul nr. 58
În literatura sa, Marin Preda a impus o altă imagine a omului. Îl preocupă
bezmeticii, îl neliniştesc spiritele primare agresive, dar nu le acordă un loc prea mare
în spaţiul literar. Nu ticăloşii, bezmeticii, nesăbuiţii, spiritele primare agresive
populează spaţiul moromeţian. Scriind – mărturiseşte Marin Preda – am avut
totdeauna în faţă un model preexistent, o măsură a vieţii morale: tatăl meu. El este
Ilie Moromete! Simbolul unei „eterne lumi de vară”. Iubirea faţă de acest model poate
fi o explicaţie, una foarte puternică, totuşi nu poate fi singura.
Marin Preda credea în frumuseţea morală a omului. Lecturile, meditaţiile lui în
marginea cărţilor (şi nu numai a cărţilor de literatură) îi formaseră o viziune asupra
omului şi, în centrul ei, stă solid, cu puternice rădăcini morale, omul valorilor morale,
omul valorilor fundamentale, fructul conştiinţei morale. Omul care poartă, totdeauna,
o lumină pe faţă. Omul care are acces la starea de contemplaţie, căci – zice prozatorul
undeva - „contemplarea este singurul mod de a privi care îţi permite să înţelegi cu
adevărat”.
(Eugen Simion, Întoarcerea autorului)
.......................................................................................................................................