Biletul 49

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 49
Pentru tradiţionalişti, eterna chestiune a occidentalizării sau a raporturilor cu
Occidentul, care încurcă şi dezorientează atâtea inteligenţe româneşti, se reduce la
un proces firesc de asimilare. Dar dincolo de această asimilare, ţinta înaltă rămâne
29
creaţia proprie. Un Nicolae Bălcescu, un Mihail Kogălniceanu, un B.P. Haşdeu, un
Mihai Eminescu, un George Coşbuc, un Vasile Pârvan sau Nicolae Iorga ni se
înfăţişează sub îndoitul aspect de vastă asimilare a culturilor străine şi de
monumentală creaţie autohtonă. Tradiţionalismul vede în ei revelaţii istorice ale
substanţei de viaţă permanentă ce zace în adâncul acestui popor.
Dacă menirea poporului românesc este aceea de a crea o cultură după chipul şi
asemănarea lui, afirmaţia aceasta implică şi soluţia unei orientări. Cine preconizează
orientarea spre Occident rosteşte un non-sens. Orientarea cuprinde în sine cuvântul
Orient şi înseamnă orientarea spre Orient, după Orient. Altarele se aşază spre Orient,
icoanele căminului se aşază pe peretele dinspre Orient, ţăranul când se închină pe
câmp se întoarce spre Orient. Zicala spune pretutindeni că lumina vine de la Răsărit.
Şi cum noi ne aflăm geografic în Orient şi cum, prin religia ortodoxă, deţinem adevărul
luminii răsăritene, orientarea noastră nu poate fi decât spre Orient, adică spre noi
înşine, spre ceea ce suntem prin moştenirea de care ne-am învrednicit.
Moştenim un pământ răsăritean, moştenim părinţi creştini- soarta noastră se
cuprinde în aceste date geo-antropologice. O cultură proprie nu se poate dezvolta
organic decât în aceste condiţii ale pământului şi ale duhului nostru. Occidentalizarea
înseamnă negarea orientalismului nostru, nihilismul europenizant înseamnă negarea
posibilităţilor noastre creatoare.
(Nichifor Crainic, Sensul tradiţiei, în Puncte cardinale în haos)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).